21 fix

„Încă 2 minute.. 2 minute ioprst!! E de vină troleul! Numai troleul e de vină! A întârziat cu 30 de secunde! Imposibil, câtă ipocrizie… din partea șoferului, o să răspundă el pentru un vot în minus.. dacă întârzii!!”

Mihai îi zice și e deja la 105 secunde distanță de secția de votare sau 35 secunde dacă o ia la fugă.

După 35 secunde, ajunge la ușa secției de votare și intră. Ceasul de pe peretele de deasupra doamnei care se ocupă de listele suplimentare afișa ora 20:58, și brusc trecu la 20:59. Mihai se apropie grăbit de reprezentanții secției și dă să-și scoată buletinul, dar este oprit de un om care s-a prezentat ca președinte al comisiei.

„Îmi pare rău, e ora de’am”. „Dar mai este un minut, reușesc!!”. „Nu, târziu de’am”. „Hai fiți om.. am alergat atâta până aici, doar n-am fugit degeaba!”.

Președintele face mutra pe care o fac oamenii când duc meditativ mâna la bărbie și și-o scarpină. Îl ia deoparte pe Mihai și-l întreabă în șoaptă: „Dacă nu-i secret, pentru cine votezi?”. „Pentru oamenii care trebu”, a răspuns Mihai cu înțeles și încă a dat din ochi, ca să nu mai rămână dubii că votează pentru PCRM. Președintele atunci i-a dat repede un buletin de vot, l-a trimis în cabină și a rămas cu buletinul omului (așa și nu l-a mai verificat). Mihai ieși repede, exact când ceasul arăta 21:00 și dintr-un pas se pomeni lângă urna de voturi. Strânse frumușel buletinul și-l slobozi înăuntru. Președintele i-a întors buletinul, și Mihai a ieșit încă gâfâind, dar cu sufletul împăcat că a făcut alegerea corectă.

Între noi fie vorba, Mihai a votat PL.

Comunismul în familie, sau Bunica ta pentru cine votează?

Cred că a venit timpul să relatez despre influenţa comunismului în viaţa moldoveanului de zi cu zi şi, pentru că nu cunosc pe nimeni mai bine decât pe mine însuşi, voi spune câte ceva despre familia mea.

Mama nu este preocupată în mod deosebit de politică. Ea este simbolul femeii moldovence — cuminte şi răbdătoare. Totuşi, când vine vorba de alegeri, ea cântăreşte bine declaraţiile tuturor partidelor pentru a trage concluziile de rigoare; pe lângă asta, citeşte regulat presă liberă (Timpul şi Jurnal de Chişinău). Ea votează Partidul Liberal, opţiunea întregii noastre familii.

Tata este un om fără rezerve, gata să intre în orice moment într-o dezbatere pe teme politice fie cu vecinii, fie cu oamenii de la serviciul lui. Este un anticomunist definit încă de la venirea acestui partid la putere. De la el am primit educaţia de anticomunist şi de la el am învăţat ce înseamnă să ţii la patria ta. El ştie că comuniştii vor mai sta patru ani la putere, dar speră că în acest răstimp populaţia va înţelege, în sfârşit, consecinţele dezastruoase ale acestui regim.

Sora mea mai mică a împlinit nu demult şase anişori. Pe dânsa n-o doare de politică, ea îşi trăieşte viaţa ca oricare copilaş de vârsta ei. Pentru ea ne străduim să facem un viitor luminos şi să-i asigurăm o copilărie decentă, şi datorită ei şi picilor ca ea comunismul va fi recunoscut peste vreo duzină de ani cel mai criminal regim din istoria politică a Moldovei şi va fi abolit definitiv.

Pe mine mă ştiţi: sunt, ca şi tata, un anticomunist definit, vomit când îl văd pe Ţurcanu la TV (să nu mai vorbim de Voronin, iar mai de curând şi Lupu îmi provoacă greaţă) şi îi privesc cu ochi roşii pe bătrânii care stau în rând la poştă şi condamnă opoziţia punând în seama lor tot ce s-a întâmplat pe şapte.

Acum am ajuns la partea ruşinoasă a familiei noastre, şi anume la bunica. E pensionară, a grămădit în cârcă 67 de ani. Este asigurată cu bani (nu numaidecât cu pensie), cu acoperiş deasupra capului, cu ajutor permanent în ogradă şi în grădină, dar… are un caracter pe care orice psihopat l-ar ascunde. Este orgolioasă, peste măsură de orgolioasă şi provoacă nenumărate certuri în familie. Iar când vine vorba de opţiunea politică — vă daţi seama — preferă coafura lui Voronin. Nu-i schimbă principiile niciun afiş electoral, nicio emisiune de dezbateri electorale, niciun argument de-al meu. Trăieşte cu ziua de ieri, nu se gândeşte la mama, la tata, la mine, nici măcar la soră-mea, votând în continuare PCRM. Este lucrul pentru care mi-e ruşine că face parte din familia noastră şi, să spun sincer, o urăsc.

Întrucât subiectul acesta mă doare într-un mod aparte, vreau să văd dacă numai bunica mea e la fel:

Ce s-a întâmplat, de facto, la 7 aprilie?

Ce s-a întâmplat, de facto, la 7 aprilie?

Este o întrebare care interesează pe toată lumea, şi nu mulţi ştiu cu exactitate, am putea spune că numai o persoană ştie acest lucru.

Care vasăzică, este aşa persoană în RM, Anton Gămurari, ex-viceministrul Afacerilor Interne din Republică. Acesta a susţinut o conferinţă de presă în care a destăinuit câteva secrete şi opinii personale privind evenimentele din 6–7 aprilie. Acest om are un stil aparte de a povesti, un stil aproape ţărănesc, de aceea, dacă discursul său ar fi transmis la TV, multă lume şi-ar schimba părerea faţă de regimul comunist din Moldova care, să fim realişti, a adus ţara la sapă de lemn şi a creat o Republică poliţienească în care domneşte frica şi intoleranţa interetnică.

JurnalTV a publicat materialul său video de la conferinţa respectivă de presă pe saitul său oficial. Vă invit să-l priviţi şi să trageţi concluziile de rigoare.

Dacă nu apare caseta playerului, click aici

Nu avem viitor!

Am privit zece minute buletinul de ştiri de la N4, apoi am mutat la Nit, apoi înapoi la N4 şi, în sfârşit, la Moldova1 pentru ca să înţeleg ceea ce părinţii mei au înţeles de la începutul deceniului, iar eu încăpăţânam să nu cred până acum:
Nu avem viitor, oameni buni.

Nu avem viitor, totul este din ce în ce mai întunecat pentru Moldova şi noi ne pierdem speranţa. La noi mai ţin doar părinţii şi hainele, restul toţi ne-au trădat! Europa, Rusia, SUA, toţi vor aici o zonă de stabilitate, jertfindu-ne viitorul şi omorându-ne prezentul…

Suntem conduşi de moşnegi, de babe şi miliţie — cele trei “forţe” sociale care aleg comuniştii. Aceştia votează parcă orbeşte, tot nesăţoşi de comunism, de comunism, de comunism. Pe lângă ei, o ceată de gură-cască, ascultători fideli ai postului de radio RadioMoldova şi spectatori zilnici ai Moldova1, se lasă convinşi de prezentatorii vineţi pe sub ochi de toate teoriile comuniste, teorii care întorc în favoarea lor tot ce se întâmplă în ţară şi, mai nou, în afara ei.

Ticăloşilor, voi mi-aţi furat viitorul! Voi vreţi şi eu să o şterg peste hotare! Voi vreţi să spăl maşini în Moscova sau să culeg hectare de căpşuni în Spania! Asta voi vreţi! Nu vă pasă ce ştiu eu, ce vreau, la ce aspir, vă pasă numai că sunt anti-comunist şi aş folosi orice ocazie să vă scot masca de binefăcători!

Nu avem viitor, oameni buni!

Cine-o să ni-l dea? Serios, cine? Unicef, Crucea Roşie?? Nimeni. Trăim mai rău decât în Nicaragua, dar continuăm să rămânem o zonă stabilă în Europa de SE, ca un popor cuminte şi tăcut.

Să ne bazăm pe Opoziţie?.. Pe care Opoziţie?! Opoziţia ponegrită zi de zi, noapte de noapte de serviciile mass-media vasale puterii? Aud deseori replici că ar trebui de suflecat mânecile şi de lucrat în teritoriu, că acolo este tot electoratul care votează pentru clanul Voronin… DEGEABA! Am spus şi o să mai spun. Nimeni nu e în stare de nimic atât timp cât Opoziţia de sine stătător nu va lua şi nu va explica pe îndelete ce se întâmplă… dar pentru asta trebuie acces la super-puterile mass-mediei moldoveneşti, iar ei nu-l au — în consecinţă, oameni buni, suntem pierduţi!

Nu avem viitor. Nu ai viitor. Nu am viitor. Târziu să ne mai gândim la ceva. Totul a fost deja furat. Nu ne rămâne decât să ne resemnăm pe încă şapte–opt ani de zile. Mulţumesc PCRM că are grijă de tineri, sau că măcar afişează acest lucru. Eu în ei nu mai cred. În nimeni nu mai cred. Sunt deznădăjduit…

Alegeri anticipate în Republica Moldova

Astăzi, 3 iunie 2009, opoziţia a boicotat pentru a doua oară alegerea preşedintelui Republicii şi, conform Constituţiei, Parlamentul a fost dizolvat şi vor fi organizate alegeri anticipate.

Dar, obiectiv, ce se întâmplă?! Merge opoziţia pe calea cea bună sau nu?

Comuniştii şi aliaţii lor spun că nu. Ei argumentează prin faptul că alegerile anticipate ar consuma o grămadă de resurse, ceea ce ar avea un impact deosebit de negativ asupra economiei în stare îngheţată a Moldovei. MINT! Banii pentru organizarea alegerilor nu-i va scoate Guvernul, ci organizaţiile de sub umbrela Uniunii Europene, cele care deschid şcoli, grădiniţe, repară spitale şi drumuri în Republica Moldova, după care Voronin vine cu foarfeca să taie panglica roşie. Pe lângă aceasta, ar putea fi întrerupte reparaţiile la clădirile instituţiilor de stat vandalizate la 7 aprilie pentru a păstra economia “sus”, dacă s-ar vrea.

Aceiaşi comunişti spun că partidele liberale nu au nicio şansă în alegerile repetate, întrucât şi-ar fi pătat reputaţia la protestele din aprilie. MINT! Partidele de opoziţie ar avea un punctaj cu mult mai ridicat decât cel comunist dacă ar avea acces la mass-media moldovenească. Postul de televiziune “public” Moldova 1 “publică” în fiecare zi materiale defăimătoare la adresa opoziţiei, pentru a le strica pe cât se poate imaginea şi, în acest fel, a atrage electoratul din teritoriu să voteze pentru PCRM. Dacă se va continua, partidele liberale se vor confrunta cu mari probleme la anticipate… Imaginaţi-vă: la alegătorii deja declaraţi comunişti se vor adăuga cei convinşi de discursurile prezentatorilor emotivi de la televiziunea naţională…

Ce spun liberalii?

Urecheanu, Filat şi Ghimpu au discutat cu Voronin în privinţa soluţionării problemei alegerilor. Opoziţia a refuzat orice parteneriat cu comuniştii, altfel de ce s-ar mai numi opoziţie?

Nu avem decât să aşteptăm să se deschidă pentru a doua oară în acest an secţiile de vot, ca să mergem să alegem definitiv soarta pentru următorii nu patru ani de zile, ci aproximativ zece — acesta va fi un eveniment major în viaţa politică a Moldovei cu consecinţe fie catastrofale, fie îmbucurătoare.

Trivia: Între timp au decedat câţiva pensionari comunişti şi au împlinit 18 ani câţiva copii anticomunişti. Voturi pentru comunişti vor fi, din această privinţă, mai puţine.

În lupta contra comunismului a intrat şi leul moldovenesc

Astăzi, navigând pe site-ul publicaţiei on-line Unimedia (unul dintre cele mai reuşite exemple de presă independentă în Republica Moldova), am observat un subiect interesant, care merită a fi difuzat nu numai în Moldova, ci şi în afara ei. Vorba este că au început să apară aşa-zişii “lei anti-comunişti”, pe acele simple bancnote de 1 leu, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 şi 1000 de lei oamenii descoperă, cu stupoare sau cu admiraţie, sloganul “SUNT ANTICOMUNIST!”.

De fapt, care-i treaba? Şi cui i-a venit ideea să folosească bancnotele de lei moldoveneşti drept fiţuici cu caracter politic?

Aşa cum în România este populară reţeaua socială Hi5, Republica Moldova cunoaşte fenomenul “Odnoklassniki” (din rusă Colegii de clasă). Site-ul, deşi a fost fondat în Ucraina, s-a extins în tot spaţiul CSI şi chiar în restul ţărilor (ruşii îs împrăştiaţi rău de tot). Deoarece am auzit că oferă servicii şi în limba română, acest site găzduieşte profilurile a mii de adolescenţi din republică, care îşi caută prieteni noi şi îşi petrec viaţa.

Pe odnoklassniki există sute şi mii de grupuri. Unul dintre acestea se numeşte “Jos comuniştii” şi a adunat peste 10.000 de membri din întreaga Basarabie. Unul dintre aceşti membri a propus ca bancnotele de lei moldoveneşti, valuta oficială a RM, să fie folosite pentru propagarea ideilor anti-comuniste. Încă nu am văzut bancnote cu inscripţia respectivă decât la mine în buzunar (am “vandalizat” şi eu vreo două), dar sunt convins că în scurt timp acestea vor ajunge să cucerească întreaga Moldovă.

Aceasta este într-adevăr o idee revoluţionară, dat fiind faptul că difuzarea aceluiaşi mesaj prin alte căi a devenit dificilă, leul anti-comunist având multe avantaje faţă de metodele tradiţionale:

• foile volante sunt de cele mai multe ori ignorate şi aruncate la coşul de gunoi — banii nu-i va arunca nimeni în vânt;
• ziarele libere sunt cumpărate în cea mai mare parte de cei care au înţeles deja că cu Voronin ţara asta nu e de nimic — leii sunt la fiecare în buzunar, vrei tu sau nu vrei;
• posturile TV şi de radio nepărtaşe la doctrina comunistă nu sunt urmărite de cei care trebuie convinşi — leul îl vede toată lumea în fiecare zi;
• şi, în sfârşit, în cele mai multe sate oamenii nu au acces la informaţii aşa ca la oraş şi se lasă uşor manipulaţi de declaraţiile celor de la TeleRadio Moldova — leul este un obiect care se găseşte în fiecare casă, în fiecare sat şi chiar peste hotare.

Un "buchet" de lei moldoveneşti

Totul pare foarte simplu, dar încă nu se ştie ce acţiuni va întreprinde statul — în particular Ministerul Finanţelor — ca feedback la acest gest de emancipare. Bancnotele murdărite sau scrise cu pixul (în limita admisibilului, desigur) circulă cum nu se poate mai bine prin republică, iar un leu cu mesajul “SUNT ANTICOMUNIST” nu diferă cu nimic din punct de vedere tehnic de una pe care scrie, de exemplu, “Nr.300″. Cel mai probabil, dacă vor lua măsuri în acest sens, cei de la conducere vor sorta bancnotele care trebuie să ajungă la pensionari şi salariaţi astfel încât la ei să nu ajungă astfel de “fiţuici”. Dar se poate întâmpla şi mai rău: ei ar putea transmite lumii pe TV un mesaj de genul “Nu acceptaţi astfel de bancnote deoarece sunt contrafăcute” şi atunci se stopează circulaţia leilor anti-comunişti.

Orice măsuri ar lua conducerea comunistă, poporul basarabean demonstrează (poate nu în totalitate) că este în stare să înfrunte un regim care i-a furat identitatea, care l-a minţit opt ani de zile şi prin minciună se menţine la putere, care putrezeşte pe zi ce trece datorită apariţiei minţilor lucide ale tinerilor liberali şi dispariţiei mentalităţii pensionarilor crescuţi în sânul colhozului.