Obiectivul „140 km”. Primii pași

24 06 2012

Am un obiectiv pentru vara asta: să fac 140 km într-o zi. Destinația: un sat din raionul Cimișlia (deocamdată nu-i divulg numele). Ieri, sâmbătă, 23 iunie și azi, duminică, 24 iunie 2012, am făcut primii pași în întâmpinarea acestui vis.

Traseul trece pe sub linia de decolare

În primul rând trebuie să recunosc că cea mai dificilă parte a traseului de 70 km pe care mi l-am schițat este călătoria prin capitală. Dimineața mai treacă-meargă, merg numai la vale până la periferie + e răcoare + mașini nu prea sunt. La întoarcere, însă, la starea mea de extenuare se adaugă cocktail-ul de gaze al șoselei Muncești care, deși se află în reparație, încă mai abundă în automobile.

Prima localitate prin care trec după ieșirea din oraș este Băcioi. Acest sat se află exact sub linia de decolare-aterizare a Aeroportului Internațional, cu alte cuvinte, dacă pista de decolare ar fi mai lungă, ea ar trece prin Băcioi. Pentru mine, eu fiind un păgân care nu fusese încă niciodată prin acele locuri, procesul de aterizare-decolare a avioanelor mi s-a părut de-a dreptul captivant. Cu părere de rău, deși avioanele erau destul de aproape de pământ pentru a-i vedea ferestrele cu ochiul liber (ei bine, în cazul meu, cu ochelari), aparatul meu foto nu a reușit să le prindă.

În prima zi am făcut ~24 km până în Străisteni (o aruncătură de băț de la Băcioi) și tot atâția înapoi, deci în jur de 50 km. Distanța asta o mai făcui o singură dată, de ziua mea la 19 ani, când am mers la vreo 20 km numai pe Poltava.

Peste al treilea deal

A doua zi, refăcut după călătoria până la Băcioi, am decis să văd ce e după deal. Am pornit la drum cu frânele slăbite și cu (cum îi zice la podnojkă în românește??) slăbită și ea, în speranța că acolo pe Muncești, după izvor, va fi deschisă vulcanizarea. Era închisă.

Ajungând lângă Străisteni, mă simțeam așa energic că nu am mai făcut pauză, am mers drept înainte să înfrunt dealul. A patra și foc! Nici 2 km nu făcui că din urmă mă claxonează poliția și semnalul lor specific. Întorc eu capul și observ un alai cu mașina de poliție în față și cu ambulanța în spate, un alai de.. cicliști. Mergeau desigur mai repede decât mine atât la deal, cât și, după cum aveam să observ mai târziu, la vale (ce pot să zic, bicicleta mea e de munte nu de curse; plus frâna nu era regulată și probabil mă încetinea). Deci.. m-au întrecut alaiuri de acest gen de vreo 10 ori, în intervalul de drum Băcioi-Horești.

A, da, Horești. Acela a fost primul loc de pe traseul meu în care am găsit umbră. Însuși satul e pe luncă, retras de la drumul național către Cimișlia. Eu am poposit la un market ai cărui 95% din cumpărători sunt viitori șașlîcari la crângul și lacul din apropiere. Am mâncat covrigi și am băut apă și pot să zic că nu știam că dacă bei apă foarte repede ea poate să îți iasă pe nas. Nu, nu mă umflase râsul.

Iar eu încă din Băcioi îmi spusesem: azi merg până la Răzeni. Bine am făcut că nu m-am oprit la Horești, pentru că Răzenii erau chiar peste deal (al treilea din călătoria mea).

Într-un final am ajuns la Răzeni. De acolo am zărit și drumul care mă așteaptă prin pădure să mă ducă spre Sagaidacul Nou și Porumbrei. Am ridicat nasul sus și [m]i-am spus: data viitoare te încerc și pe tine.

Aceștia au fost primii pași către obiectivul de a face 140 km într-o zi. Am calculat pe Google Earth distanța parcursă azi.. De aici de la Râșcani și până la Răzeni sunt 41 km. Deci 82 km în total, deci tot mai aproape de visul meu.

Foto? Checked!

PS1: Copiii din Răzeni mi s-au părut foarte educați. După ce m-au luat la întrebări de genul „Da’ voi mergeți și ziua și noaptea?” mi-au urat „Drum bun și mers cu plăcere”. Nicăieri nu mi s-a mai spus așa.

PS2: Sunt zămoși de vânzare pe drumul către Horești. Cu 14 lei am luat unul și l-am degustat acolo pe loc. Vânzătoarea a fost și ea vorbăreață.

PS3: Așa de mult încă n-am mers pe bicicletă cu mâinile în aer cum am mers azi înaintea coloanelor de cicliști

PS4: Umerii mă ustură de mor.

PS5: Voi faceți 140 caractere, eu 140 km. Prablemî, tvitterșiki? 😀

PS6: Dacă sincer, mă dor bucile.


Acțiuni

informatie

One response

14 08 2012
Obiectivul „140 km”: obiectiv a-(tuse retorică)-TINS! « Giku Promitt – Blog

[…] Ceva timp în urmă mi-am stabilit un obiectiv al verii: să fac 140 km pe bicicletă într-o singură zi. Primele încercări au avut loc pe 23 și 24 iunie, când am vizitat Băcioii și, respectiv, Răzenii. Distanța și starea drumurilor […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: