Ignorăm zi de zi lucruri minunate

28 02 2011

Washington DC, o stație de metrou într-o dimineață rece de ianuarie, 2007. Un violonist executa, discret, fără să deranjeze pe cineva și fără ca cineva să-l deranjeze, șase piese de Bach în 60 de minute. În acest timp, aproximativ 2000 de oameni au trecut prin stație, cei mai mulți fiind în drum spre serviciu.

După 3 minute, un om între două vârste a observat violonistul. Și-a încetinit pasul, s-a oprit, apoi și-a reluat drumul cu pași grăbiți.

După 4 minute, violonistul a primit primul dolar: o femeie i l-a aruncat în șapcă, fără a se opri, apoi a pornit mai departe.

La 10 minute de când a început muzicianul să cânte, un băiețel de 3 ani s-a oprit, dar mama l-a tras grăbită de mână. Copilul s-a oprit iarăși să privească violonistul, dar mama l-a tras mai tare după ea. Mergeau mai departe, dar copilul tot mai întorcea capul. Același lucru l-au făcut și alți câțiva copii, dar toți părinții lor, fără excepție, nu le-au permis să rămână în urmă.

La 45 minute de cântat încontinuu, numai 6 oameni se opriseră să asculte pentru scurt timp interpretarea. Vreo 20 aruncaseră bani în șapcă, și continuau să meargă indiferenți. Până la urmă, muzicianul a strâns 32 dolari.

Când a terminat, a revenit zumzăitul cotidian în locul acordurilor de vioară. A cântat o oră întreagă, dar nimeni nu l-a aplaudat și nu i-a manifestat recunoștință.

Violonistul se numește Joshua Bell și e unul din cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor. Ceea ce a cântat în metrou este una din cele mai dificile piese scrise vreodată, iar vioara cu care a lucrat costă nu mai puțin de 3,5 milioane de dolari. Cu două zile mai înainte, același Joshua Bell susținuse un concert în Boston Theater, la care toate biletele fuseseră vândute la un preț mediu de 100 dolari.

Aceasta a fost o parte a unui experiment social organizat de Washington pentru a scoate la iveală percepțiile, gusturile și prioritățile oamenilor.

Dacă trecem pe alături de unul din cei mai mari muzicieni, care cântă una din cele mai fine piese muzicale scrise vreodată, la unul din cele mai frumoase instrumente, ar fi bine să ne întrebăm: Ce alte lucruri minunate ignorăm zi de zi?

Sursa: 9GAG





Hardstyle favorites (4)

23 12 2010

Între timp (de la 12 martie 2010, zi în care am postat ultima oară versuri hardstyle aici pe blog), am ascultat foarte, dar foarte multe cântece noi, toate cu versuri care mai de care, unele extrem de reușite… Am fost tentat nu o dată să public aici versurile lui Zany – Nothing Else Matters (devenit ultima vreme ringtone-ul preferat la apelurile prietenei și în genere imnul relației noastre) sau Technoboy – War Machine (un earfuck deosebit), uneori chiar și The Prophet vs. DJ Duro – Not E-Nuff.

Totuși m-am reținut. Și iată că totuși a venit ziua când versurile unui cântec hardstyle m-au șocat atât de tare, încât simt nevoia să-l public aici. Când zic șocat, am în vedere ȘOCAT. Trageți concluziile și singuri.

Southstylerz – Wroaw

But the worst thing I ever done:
I mixed a pot of fake puke at home and then I went to this movie theater,
Hid the puke in my jacket, climbed up to the balcony and then I dumped it over the side
All over the people in the audience. And then, this was horrible, all the people started getting sick
And throwing up all over each other. I never felt so bad in my entire life.
And then, I made a noise like this: WROOOOAAAAWWWWWWWW

Atenție, sunete parțial insuportabile xD eu de obicei nu le pot asculta la maxim, da’ și în genere nu ascult așa muzică. Ăsta e nu-style. Cu toate astea, versurile rup și asta pentru mine face cântecul să fie mai plăcut de ascultat.





Hardstyle favorites (3)

12 03 2010

De data asta nu vă pun la dispoziţie versuri cu un mesaj anume, vreau doar să vedeţi cât de bine se pot închega vocea cu linia percuţială. Şi ce dacă prietena te înşeală cu un DJ? Mai bine fără ea, decât fără muzică…

Dj Vortex – Go DJ

I met this little girly, I took her to the club
Where the DJ kicks the beats and the dance floor is lub
So we’re dancing, we’re dancing, I’m dancing with my girly
She’s sweating and her straightened hair starts getting curly
Then I pulled her close, but I can tell she’s looking over my shoulder
Looking at the DJ, and then another drink comes over
So my girly’s getting drunk, drunk, and I’m clearly not, not
The DJ shouts her out and tells her that she’s really hot!

Hey Jimbo man – what? – my girly, man she’s gone
Danny boy, my girly’s gone too, oh man there’s something wrong
So we looked up at the DJ booth, and saw both of our girlies
They’re jocking on the DJ and we started getting worried!
They’re dancing, and grinding, all up on the DJ
They’re moving and shaking to the songs that he plays
And we get a text saying that “I’m sorry to say
This date is over now we both like the DJ!”

Este un cântec destul de nou, apărut în 2009. Nici nu credeam că se mai fac aşa cântece — mă resemnasem cu gândul că noul curent nu-style a distrus tot farmecul Hardstyle. Ei bine, viaţa nu-i chiar aşa de rea.





Calmante şi descalmante

20 01 2010

Am încercat azi să-mi frec rănile cu o „sesiune” de hardstyle. Un hardstyle mai simplu, nu prea ridicător de pe scaune, mai lejer. Şi nu mi-a reuşit decât parţial. Până la urmă, am fost nevoit să deschid o pagină pe care şi scriu acum.

Mi-am promis că articolul cu troleibuzul va fi ultimul despre tine. Nu mă pot ţine de cuvânt. Atunci încă nimic nu era terminat şi, în genere, am impresia că orice lucru care se începe pe Pământul ăsta nu se mai termină. Chiar dacă vedem cu ochii noştri cum se termină, el ne rămâne sub formă de amintiri şi consecinţe.

Apropo de hardstyle, „The hardstyle made me…”

Acum mă doare că trebuie tot mai des să primesc privirile tale care parcă mă obligă să-ţi dau o explicaţie la tot ce s-a întâmplat. La toate schimbările mele de atitudini şi la toate acţiunile întreprinse. Şi eu, eu nu sunt capabil să le dau. Totul a fost natural, neregizat, am spus odată că viaţa e frumoasă ca un film, dar pe lângă coincidenţe specific aici că ea are şi întorsături neaşteptate, o doză în plus de dramă în filmul vieţii mele, privit cu pop-cornul în poală de către lume.

Acum iarăşi apropo de hardstyle, îmi răsună în urechi „Showtek will be fucking up your mind”.

Şi ştiu că trebuie să-ţi spun ceva, să-ţi spun că nu am fost vinovat, dar am fost egoist, am fost irealist, am fost visător, scuză-mă că am fost, calitatea asta nu mă prinde. Să ştii că mâine o să mă trezesc şi o să-mi zic că n-am rezolvat nimic prin scriptura de aici şi că mai bine nu polemizam. Dar emoţiile de moment sunt uneori mai de luat în seamă decât cele relativ fixe.

Ca o concluzie, trebuie să ţii minte… eu nu sunt omul care să uite oamenii cu care a avut ocazia să comunice şi să-şi petreacă plăcut timpul. Oricând şi oriunde, spune-mi că vrei să mă vezi şi eu voi zice da.

PS: Ce-am scris cu italic nu se referă la nimeni şi, cu atât mai mult, nu la tine. Eu pur şi simplu ascultam un playlist calitativ. Oricum, terapia prin hardstyle nu o recomand nimănui…





Hardstyle favorites (2)

19 01 2010

Acesta este numit de unii imnul Hardstyle (eu consider că acest titlu se potriveşte mai bine FTS-ului). Partea memorabilă a cântecului e acolo unde se vorbeşte despre „muzica pop ordinară”. Okay, n-am nimic împotriva acestui tip de muzică, şi înţeleg oamenii pentru care acesta chiar este o pasiune, care îl percep până în adâncuri şi primesc satisfacţie de la el. Dar pe cei care ascultă muzică de gen numai pentru ca să se zică despre ei că ascultă… îi urăsc. Să asculţi numai pentru a asculta… e ca şi cum ai mânca numai pentru a mânca. Cei care ascultă muzică mainstream numai pentru a le fi mai uşor să se integreze în societate… să le fie ruşine.

Dj Coone – Words From The Gang

I remember the day I first heard electronic music
I knew back then this illegal computer sound was gonna be my call
My heart got hooked on four by four beats when house took this journey with Jack Chicago and acid house
Now my heart is hooked forever
I don’t care if it’s French-tek, hardstyle, hardcore, old school or jump
I don’t understand people who are satisfied with ordinary pop music;
They just listen to whatever radio stations decide they should like
Followed by an overkill of ring-tone commercials meant for kids
And my God, they like it!
Some people even think that house clubs are for weirdos only
Maybe they’re right, maybe we are weird
Maybe this music is weird, and maybe the clubs are overrated
But we’re in this together.
If you’re in the scene, being a DJ seems like a natural path to follow
Ha, ‘n back in the days, DJ’s were weird people who liked music in a weird way
Back then you had to be a nerd to become a DJ
Now a days, everybody wants to be a DJ
Now a days, everybody wants to be that nerd!
It sickens me.
I hate those smart-asses who think DJ is an easy way to get laid
Well, get a life!
If you’re not in it for the love of the music, would you please fuck off!

Şi aici am ales un remix; de obicei versiunile originale ale cântecelor de gen nu sunt prea plăcute şi necesită remix (una dintre excepţii este Lowriders – Don’t Get Back).





Hardstyle favorites (1)

19 01 2010

Aşa cum cinefilii (aşa se cheamă?) au fiecare preferinţele proprii în domeniul filmelor, aşa şi eu, ascultând hardstyle zi de zi, m-am pomenit cu câteva cântece favorite, pe care le preţuiesc în mod deosebit. Întrucât accentul în compartimentul electro se pune pe sunet şi nu pe voce (iar în hardstyle pe un fel de gălăgie echilibrată, ritmată, plăcută şi, în acelaşi timp, sâcâitoare — cine vrea ceva mai sâcâitor ascultă PsyChill sau ceva şi mai groaznic), favoritele mele se bazează pe calitatea efectelor auditive. Totuşi, sunt câteva cântece, adevărate coduri de etică ale hardstylerilor, versurile cărora o să vi le pun la dispoziţie în două (sau mai multe, dacă descopăr) articole dedicate.

Showtek – FTS

This is what I love
and can’t stop loving
Get wasted at parties from 9 till 7 in the morning
I live for the music
rolling blunts
feeling high
getting loaded
or take some pills and go to la-la-land
spending all my money on dope and extreme high price tickets
But in the end it’s all worth it
I like to live in my own world
Fuck regular life
Fuck the 9 to 5 job
I’m told to enjoy every moment
every hour
every minute
That’s what I do on fridays and saturdays
Why should I take life so seriously?
I just wanna do what I like to do
Be it far from reality
‘cause I can’t stand society
It’s my own world
I just want to hear the music

I think the whole system fucking sucks
Everybody’s working their fucking ass up during the week
getting totally fucking stressed out
So what’s wrong, and what’s right?
I live for the weekend
I live for hard styles
I live for hardstyle baby!

Au apărut mai multe versiuni ale cântecului, şi aici o să public una dintre ele — aşa-zisul hard mix. Listen, feel, enjoy 😉





Hardstyle: începuturile

5 12 2009

În sfârşit se pare că mi-am determinat orientarea muzicală. Ascult hardstyle de vreme bună, şi lipsa sa [poate nu chiar] totală de popularitate pe plaiurile noastre mioritice îmi face experienţa de hardstyler mai dragă. Hardstyle este, pe scurt, un gen de muzică electronică caracterizată de o frecvenţă ridicată a beat-urilor (120–140 pe minut; se permite, desigur, şi mai mult).

Nu mai ştiu sigur cum a început totul. Cert e faptul că şi înainte de a deveni ascultător fidel al DI.fm/Hardstyle aveam în dosarul cu muzică o creaţiune de-a Trance Generators. De la început, adică atunci când nici trance nu ştiam ce înseamnă, credeam că ăsta şi este trance şi am căpătat un anumit respect pentru aşa-zisul trance. Evident, după ce am ascultat o linie originală de trance, am pierdut oricare sentiment pentru acest gen. Mai pe scurt, am concis că trance-ul nu mă reprezintă.

Cum am descoperit genul hardstyle nu-mi amintesc exact, însă bănuiesc că prin navigarea în iTunes (mai înainte obişnuiam să ascult Electro House acolo). Am început la scurt timp să văd cum pot face rost de ceva beat-uri la mine pe hard. Să ştiţi că nu e deloc uşor să cauţi un cântec pe care-l auzi la radio de-ţi place: toate posturile de hardstyle îşi grupează cântecele în playlist-uri, care ţin de la 2 până la vreo 6 ore. Printre „achiziţiile” mele cele mai importante se numără Doberman, Age of reverse bass şi alte comori pe care aş fi prea generos să vi le pun la dispoziţie 😛

Pe sfârşit, aţi zice că prinde bine un mesaj de promovare. Eu însă cred că nu este nevoie (nimeni din cunoscuţii mei nu apreciază acest gen de muzică). Ba mai mult, vă spun să nu ascultaţi hardstyle! Lăsaţi-mă pe mine să fiu singurul 🙂

HARDSTYLE

Atribuire imagine: http://bassdrop.ca