Admin de 1 an

1 11 2009

Sunt Gicu, am 17 ani. Sunt născut în satul Scoreni, raionul Străşeni, dar acum, în legătură cu studiile, locuiesc în Chişinău. Studiez…

Aşa începe descrierea mea pe pagina mea de utilizator de pe Wikipedia.

În Wikipedia românească m-am înscris ceva mai mult de doi ani în urmă. Am contribuit în cele mai diverse domenii şi la diverse articole, totuşi punând accent pe articolele despre animale, pe care le traduc din rusă. Întrucât mă manifestam deseori ca un anti-vandal (patrulam timp îndelungat lista schimbărilor recente), lumea mă vedea, la mai puţin de un an de la înscriere, bun în funcţia de admin. Astfel, prin mai 2008 au venit primele propuneri de candidatură la funcţia de administrator.

Pentru că aveam vacanţa de vară înainte, mă gândeam că n-o să am timp să mă manifest aşa cum mi-aş fi dorit, aşa că am amânat până în toamnă. Iar toamna, ca să vezi, nici nu se mai gândea nimeni să mă propună!

Într-o seară de octombrie, când tânjeam foarte mult după uneltele administratoriale (ştergerea / recuperarea paginilor, blocarea / deblocarea utilizatorilor, protejarea / deprotejarea paginilor ş.a.m.d.), m-am adresat unui prieten de pe wiki, al cărui ID de messenger îmi era cunoscut, să mă propună la candidaţi. Ruşinos, nu?..

Au început discuţiile; toţi erau, după cum era de aşteptat, de acord, şi pe 31 octombrie 2008, orele 00:53, am devenit administrator Wikipedia.

Am reuşit să fac multe lucruri de atunci. Conform cifrelor, până acum:

  • am blocat 93 de utilizatori;
  • am protejat 20 de pagini;
  • am operat 44 de modificări în spaţiul de nume MediaWiki;
  • am şters 4038 de pagini.

Astfel, mă aflu, la moment, pe locul cinci în topul celor mai activi administratori de pe Wikipedia.

În ultimul an, am avut o sumedenie de momente neplăcute, cum a avut, cred, şi fiecare alt administrator. Am fost insultat, mi-a fost vandalizată pagina de utilizator, mi s-a „dedicat” un articol calomniant pe un numaiştiucare blog etc. etc…

Însă, până la urmă, am făcut şi o grămadă de lucruri bune (am şters, de exemplu, articolul Magda Ciumac; aplauzele vă rog la urmă). Am fost alături de alţi admini în orele de vârf, şi am patrulat solitar ultimele schimbări la ore mai puţin clasice. Am început să fac curăţenie prin imagini, lucru care mă pasionează, şi, în general, am început să mă simt cu adevărat wikipedist.

Sunt convins că anul viitor, la următoarea aniversare, voi prezenta cifre ceva mai mari decât dublul celor de mai sus 😉 Eu stau mereu cu mânecile suflecate; al vostru, Giku Promitt.

PS: Folosindu-mă de ocazie, aş vrea să prezint o captură de ecran care mi-e foarte aproape de suflet 🙂 (Andrei Stroe e cel mai activ admin de pe Wikipedia)

...

Lucru cot la cot





Ce s-a întâmplat, de facto, la 7 aprilie?

12 06 2009

Ce s-a întâmplat, de facto, la 7 aprilie?

Este o întrebare care interesează pe toată lumea, şi nu mulţi ştiu cu exactitate, am putea spune că numai o persoană ştie acest lucru.

Care vasăzică, este aşa persoană în RM, Anton Gămurari, ex-viceministrul Afacerilor Interne din Republică. Acesta a susţinut o conferinţă de presă în care a destăinuit câteva secrete şi opinii personale privind evenimentele din 6–7 aprilie. Acest om are un stil aparte de a povesti, un stil aproape ţărănesc, de aceea, dacă discursul său ar fi transmis la TV, multă lume şi-ar schimba părerea faţă de regimul comunist din Moldova care, să fim realişti, a adus ţara la sapă de lemn şi a creat o Republică poliţienească în care domneşte frica şi intoleranţa interetnică.

JurnalTV a publicat materialul său video de la conferinţa respectivă de presă pe saitul său oficial. Vă invit să-l priviţi şi să trageţi concluziile de rigoare.

Dacă nu apare caseta playerului, click aici





În lupta contra comunismului a intrat şi leul moldovenesc

25 05 2009

Astăzi, navigând pe site-ul publicaţiei on-line Unimedia (unul dintre cele mai reuşite exemple de presă independentă în Republica Moldova), am observat un subiect interesant, care merită a fi difuzat nu numai în Moldova, ci şi în afara ei. Vorba este că au început să apară aşa-zişii „lei anti-comunişti”, pe acele simple bancnote de 1 leu, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 şi 1000 de lei oamenii descoperă, cu stupoare sau cu admiraţie, sloganul „SUNT ANTICOMUNIST!”.

De fapt, care-i treaba? Şi cui i-a venit ideea să folosească bancnotele de lei moldoveneşti drept fiţuici cu caracter politic?

Aşa cum în România este populară reţeaua socială Hi5, Republica Moldova cunoaşte fenomenul „Odnoklassniki” (din rusă Colegii de clasă). Site-ul, deşi a fost fondat în Ucraina, s-a extins în tot spaţiul CSI şi chiar în restul ţărilor (ruşii îs împrăştiaţi rău de tot). Deoarece am auzit că oferă servicii şi în limba română, acest site găzduieşte profilurile a mii de adolescenţi din republică, care îşi caută prieteni noi şi îşi petrec viaţa.

Pe odnoklassniki există sute şi mii de grupuri. Unul dintre acestea se numeşte „Jos comuniştii” şi a adunat peste 10.000 de membri din întreaga Basarabie. Unul dintre aceşti membri a propus ca bancnotele de lei moldoveneşti, valuta oficială a RM, să fie folosite pentru propagarea ideilor anti-comuniste. Încă nu am văzut bancnote cu inscripţia respectivă decât la mine în buzunar (am „vandalizat” şi eu vreo două), dar sunt convins că în scurt timp acestea vor ajunge să cucerească întreaga Moldovă.

Aceasta este într-adevăr o idee revoluţionară, dat fiind faptul că difuzarea aceluiaşi mesaj prin alte căi a devenit dificilă, leul anti-comunist având multe avantaje faţă de metodele tradiţionale:

  • foile volante sunt de cele mai multe ori ignorate şi aruncate la coşul de gunoi – banii nu-i va arunca nimeni în vânt;
  • ziarele libere sunt cumpărate în cea mai mare parte de cei care au înţeles deja că cu Voronin ţara asta nu e de nimic – leii sunt la fiecare în buzunar, vrei tu sau nu vrei;
  • posturile TV şi de radio nepărtaşe la doctrina comunistă nu sunt urmărite de cei care trebuie convinşi – leul îl vede toată lumea în fiecare zi;
  • şi, în sfârşit, în cele mai multe sate oamenii nu au acces la informaţii aşa ca la oraş şi se lasă uşor manipulaţi de declaraţiile celor de la TeleRadio Moldova – leul este un obiect care se găseşte în fiecare casă, în fiecare sat şi chiar peste hotare.
Un "buchet" de lei moldoveneşti

Un "buchet" de lei moldoveneşti

Totul pare foarte simplu, dar încă nu se ştie ce acţiuni va întreprinde statul – în particular Ministerul Finanţelor – ca feedback la acest gest de emancipare. Bancnotele murdărite sau scrise cu pixul (în limita admisibilului, desigur) circulă cum nu se poate mai bine prin republică, iar un leu cu mesajul „SUNT ANTICOMUNIST” nu diferă cu nimic din punct de vedere tehnic de una pe care scrie, de exemplu, „Nr.300”. Cel mai probabil, dacă vor lua măsuri în acest sens, cei de la conducere vor sorta bancnotele care trebuie să ajungă la pensionari şi salariaţi astfel încât la ei să nu ajungă astfel de „fiţuici”. Dar se poate întâmpla şi mai rău: ei ar putea transmite lumii pe TV un mesaj de genul „Nu acceptaţi astfel de bancnote deoarece sunt contrafăcute” şi atunci se stopează circulaţia leilor anti-comunişti.

Orice măsuri ar lua conducerea comunistă, poporul basarabean demonstrează (poate nu în totalitate) că este în stare să înfrunte un regim care i-a furat identitatea, care l-a minţit opt ani de zile şi prin minciună se menţine la putere, care putrezeşte pe zi ce trece datorită apariţiei minţilor lucide ale tinerilor liberali şi dispariţiei mentalităţii pensionarilor crescuţi în sânul colhozului.