Experiența de regizor (2)

9 04 2011


De data asta am avut foarte mult timp la dispoziție: de la mijlocul lui martie până la 1 aprilie, apoi încă o săptămână pentru că unii profesori erau plecați într-o conferință careva.

Ideile nu au întârziat să apară: primul lucru la care ne-am gândit a fost să facem un film care să rămână în memoria spectatorilor și care să ne reprezinte. Câteva zile ne-am rotit împrejurul conceptului de superchiperi, care urma să fie o echipă formată din 5 băieți năstrușnici până la refuz; fiecare dintre ei au făcut câte ceva hazliu pentru ca să devină superchiperi, iar după ce s-au adunat în această echipă, pregătesc lovitura cea mare: o păcăleală de 1 aprilie pentru toți profesorii de la informatică. Nu intru în detalii 🙂

Era relativ târziu când am realizat că ideea respectivă va necesita mai mult efort decât ne putem permite, dar ne-a salvat faptul că spectacolul a fost amânat. Atunci am hotărât că am putea pune în film secvențele filmate la ore. Deși inițial am vrut să includem numai secvențe cu colegi (de genul Vasea la tablă sau Andrian învârtește mouse-ul), am înțeles că va avea cu mult mai mult efect să intre și profesorii în joc. A mai trebuit doar să ne gândim cum să legăm toate aceste momente și scenariul filmului era gata.

Acum, a rămas problema lungimii filmului. Avem o anumită experiență în domeniu datorită filmului de Dragobete de anul trecut, pe care l-am „lungit” din contul unor umpluturi de genul lecției de educație fizică și a mersului pe jos. De data asta umplutura a devenit laitmotiv în film – șirul de fotografii ale grupei. Suntem anul IV, luni, 11 aprilie, e ultima zi din viața noastră când mai facem perechi la CFBC, și am adăugat fotografiile în film mai mult pentru noi, ca să ne amintim peste ani de acești ani formidabili.

Deși ziceam că am avut mult timp la dispoziție, pentru realizarea filmului am cheltuit nici mai mult nici mai puțin de 2 zile (montaj) + o seară (filmări), mai puțin chiar decât precedentul nostru film. Cel mai mult timp am lucrat fără mouse (cu touchpad-ul), apoi cu un mouse la care butonul stâng nu lucra, la un calculator cu grafică defectă (al meu :D) și am avut norocul ca circumstanțele astea să nu afecteze calitatea filmului.

Prezentarea a fost pe măsură, aplauzele cele mai furtunoase au fost pentru noi, deși în sală erau cel mult zece elevi din 0708. Publicul a apreciat mișcările profesorilor, dar mai ales declarația noastră că „suntem, probabil, în cel mai tare colegiu din lume”. Din păcate, nu am reușit să văd reacția profesorilor amintiți în film (numai dl. Zatîca, profesorul în cămașă albastră, s-a rezumat la apelativul de „draci” xD), dar după ce aflu revin cu un update.

Personal, trebuie să mai adaug că am reușit să bag în filmuleț tocmai două cântece hardstyle, din totalul de patru, unul din ele a devenit melodia-temă a filmului (Zany & Dv8 – Nothing Else Matters). Celălalt apare atunci când Andrian învârtește mouse-ul (The Overminds – Move It; deși am putut alege versiunea originală a cântecului, am pus-o totuși pe asta datorită dinamismului ei). Apropo de Nothing Else Matters, s-a dovedit a fi o melodie numai bună de pus la demonstrări de fotografii (slideshows), datorită faptului că o secvență de beat-uri conține 3 beat-uri, în timp ce un cântec hardstyle ordinar conține 4, ceea ce ar fi fost prea mult pentru o fotografie în demonstrarea noastră, iar restul cântecelor n-au acel ritm profund și ușor sesizabil.

Sperăm că a plăcut, pentru că noi nu ne putem sătura de privit… Va fi o amintire pe cinste, cu atât mai mult că experiența de creare a unui film nu se uită niciodată.





Terminator 2 și prezervativul

12 06 2010

Urmăriți ultimele 10 minute din filmul lui James Cameron Terminator 2.

Okay, am revăzut sfârșitul unui film legendar și ne pare bine. Acum nu trebuie decât să vă divulg ceva ce puțini știu… Atrageți atenția la sunetul pe care-l emite robotul ăla „rău” (T1000) înainte de a cădea în metalul ăla topit… Inginerii de sunet au gândit o metodă foarte bună de a scoate așa sunet… au luat un prezervativ și au învelit cu el un microfon, după care amestecau cu microfonu ăla săracu într-o strachină cu fulgi de ovăz. Poanta cu învelitul microfonului în prezervativ se folosește uneori în cinematografie, dar nu la crearea sunetelor, ci la înregistrările sub apă.

Iată și de unde am aflat (de ce să nu recunosc). Drept că e în rusă (rușii îs tare atenți la așa chestiuni; câteodată ai impresia că știu mai multe despre un film decât regizorul acestuia).





Experienţa de regizor

24 02 2010


Când am aflat ce avem de făcut şi cât timp avem la dispoziţie (un filmuleţ, respectiv 3 zile), mi-am zis că nu vom reuşi pentru nimic în lume… Scopul săptămânii: de făcut un film pentru spectacolul de Dragobete.

Prima zi noi am petrecut-o punând la punct scenariul. Scenariul final se deosebeşte destul de mult de cel iniţial, dar totuşi ambele au aceeaşi linie a evenimentelor. Tot atunci am ales actorii principali. N-a fost greu de ales 😛

A doua zi a fost cea mai plină din toate cele trei. Atunci au avut loc filmările şi atunci am făcut ceea ce descrie titlul articolului dat… desigur, am filmat pe secvenţe, în dezordine. Primele scene au fost cele de la încălzire (educaţia fizică — noroc că o aveam pe orar). Au fost nevoie de zece minute să strângem lumea să alerge şi să pozeze în faţa camerei… Am rămas cam decepţionat de rezultatele primelor încercări, dar totul era atunci înainte xD

Ne-am grămădit în cantină. Acolo am pus la punct scena întâlnirii celor doi şi pot să zic că faza asta a fost pregătită cel mai minuţios. Tot acolo ne-am dat seama că dacă nu adăugăm nimic la scenariul iniţial, vom avea un film foarte scurt, aşa că am dat start unui brainstorming de idei… Dar nu înainte să plecăm în cabinetul nostru. Acolo am filmat începutul filmului şi acolo a fost cea mai mare gălăgie şi haos. Eram mulţi şi fiecare voia să ia cuvântul. Obosisem, la un moment dat m-am aşezat pe scaun cerând cu privirile o pauză de odihnă…

Am filmat rapid scena de pe scări şi ne-am întors în sala de sport (nu ne încadraserăm în limitele temporale ale lecţiei, pentru că altfel am fi filmat imediat după încălzire), unde am realizat scena cu mingea buclucaşă. Alina, actriţa, zâmbea, cu toate că după idee nu trebuia, şi a fost nevoie de câteva duble pentru a o vedea apropiindu-se fără zâmbet de viitorul său prieten, Ion 😀 Apropo, faza în care el îi pune mingea în braţe a improvizat-o chiar el, după scenariu trebuia să facă altceva, dar schimbarea mi-a plăcut. S-ar fi auzit un „Bravo” dacă nu am fi pus muzică deasupra.

În final, am ieşit afară şi ne gândeam ce să mai facem — filmul ieşea prea scurt. Am convenit cu toţii să filmăm câteva momente în parcul alăturat şi, în drum spre el, ne gândeam ce să facem acolo. Până când „sufletul” grupei, Sandu, a dat ideea cu banana. Gata! Totul era ca şi făcut ))) În parc, pe lângă filmări, am făcut şi o mulţime de poze ca amintire (suntem anul 3, totuşi).

A treia zi a fost dedicată montajului. Da, mi-a fost greu, dar mai mult interesant decât greu. Greul adevărat le-a revenit băieţilor care au făcut montajul, Gheorghe şi Vasea, Gheorghe în special. Fără imaginaţia lor nu ştiu ce am fi făcut. Mulţumiri lui Vasea că a salvat filmuleţul de la lipsa introducerii şi ne-a recomandat trailerul Alvin and the Chimpmunks 2

Primul feedback pozitiv l-am primit din partea Mamei Lena, bucătăreasa colegiului, care s-a apropiat de masa noastră când noi urmăream versiunea preliminară a filmului şi ne-a certat că suntem prea gălăgioşi. Dar după ce a văzut filmul, a râs cu poftă şi ne-a zis că ne permite să râdem în continuare.

A fost un adevărat orgasm să văd cum sala se rupea de râs la scenele cu întâlnirea, banana şi cea finală — de cea finală nici nu mai vorbesc: a fost exploziv! Profesorul nostru de fizică a fost primul care ne-a apreciat şi a recunoscut că i-a plăcut foarte mult faza cu banana. Iar diriginta noastră — eu nu am văzut, eram concentrat la urmărirea reacţiilor la film — nu mai putea de atâta râs.

După ce totul s-a terminat, mi-am zis: mai facem! Am privit în ochii colegilor mei şi am citit acolo aceeaşi idee: mai facem! ne-a plăcut!





Avatar bate Titanic

27 01 2010

Lucrul la care ne-am aşteptat… Avatar bate Titanicul la încasări, îndreptându-se energic către cifra de 2 miliarde de dolari. Astfel, cel mai bun film din toate timpurile a fost depăşit de alt film regizat de acelaşi umanoid.

Avatar poster


Merite:
Avatar a devenit cel mai bun pentru că e un film disponibil în tehnologia 3D, pentru că nu ne face doar martori la o întâmplare dramatică (aşa cum a fost cazul Titanicului), ci ne duce într-o lume nouă, inedită, inimaginabilă. Pentru că subiectul are proporţii globale şi pentru că ajungi să fii de partea unei şi aceleiaşi părţi beligerante dintr-o conflagraţie între două lumi. Pentru că vorbeşte de comunicarea între om şi extratereştri, temă atât de excitantă în ziua de azi.

Circumstanţe
Avatar a devenit cel mai bun pentru că s-au înmulţit sălile de cinema, pentru că utilizează tehnologii cu muult mai avansate decât Titanic. Pentru că are cale deschisă spre zone ale lumii odinioară izolate de cinematografia mondială (Rusia, China). Pentru că are parte de o promovare titanică pe lângă Titanic.

Aşadar, aş spune că, la moment, din considerentele enumerate la circumstanţe, filmul Avatar încă nu trebuie să fie considerat mai apreciat decât Titanic, în pofida lucrurilor expuse la merite, ci mai la modă. Ceea ce nu exclude creşterea în continuare a popularităţii până la stadiul de cel mai apreciat film.